Hakuna matata fericit

În perioada sărbătorilor se pare că toată lumea vrea să își petreacă timpul cu familia, să fie înconjurați de sentimente de fericire și de căldură. De ce doar de sărbători oamenii au acest instinct? De ce de  sărbători, indiferent de mici divergențe toată lumea se iubește și se înțelege? Ar trebui să se numească perioada falsității, perioada în care oamenii sunt mai prefăcuți decât în tot restul anului. Ar fi o scuză plauzibilă dacă toate acestea s-ar petrece din punct de vedere religios, adică oamenii să fie ”mai buni„ pentru că este un moment foarte important, pentru că se sărbătorește ceva sacru, ceva ce depășește condiția infectă a oamenilor, ceva ce merită sacrificii. Dar, ăsta e doar un pretext, un pretext care îmi produce silă, oamenii se ascund după deget, oamenii folosesc greșit sărbătorile pentru a fi ceea ce nu sunt defapt, și asta nu ar fi rău dacă și dupa aceste momente ei și-ar depăși condiția și ar rămâne așa schimbați, ar fi ceea ce defapt religia cere. Bineînțeles, sunt destui oameni care nu sunt așa, care sunt excepții, care indiferent de circumstanțe, trăiesc sărbătorile așa cum se cuvine. Dar nu e de ajuns o floare ca să fie primăvară. Am descoperit că e mult mai bine să fi singur. Te ajută să nu ai parte de momente dificile, să nu fi nevoit să pari ceea ce nu ești de dragul altora. Și când zic singur nu mă refer la situația în care ești izolat de oameni total(deși nu ar fi un lucru rău). Totuși sunt momente când tânjești după orice fel de companie, după orice fel de suflet care să îți fie aproape, dar, acele clipe sunt cu mult mai ușor de depășit decât situațiile idioate care se creează în contextul în care sunt implicați alți oameni, oameni la care ții într-un fel sau altul. Lumea e rea și minte, înșeală, și ăsta e un aspect pe care nu putem să îl modificăm oricât am dori, dar, putem să îl evităm, asta e cert.