timp

       Dacă ai ştii că un copil, care se află în faţa ta, când va deveni adult ţi-ar ucide tot ce ai avea mai drag, ai putea să îl priveşti în ochi şi să îl ucizi? Pentru că desigur, după ce faptul e deja împlinit, cuprins de ură şi de dorinţa de răzbunare, nu ai ezita să îl omori, să îl faci să sufere pentru tot ce a făcut, şi privindu-i suferinţa să o priei într-un sentiment de satisfacţie, un sentiment de fericire chiar.
       Laşitatea eu o caracteristică de care omul nu poate scăpa, poate alege să o ignore, o poate ignora îndeajuns încât să nu îl influenţeze la luarea unor decizii, dar, ea va fi totuşi, mereu acolo, sădind incertitudini şi controverse de ordin interior. Cred că oamenii au construit aceste sentimente, aceste mici eu-ri  ale noastre  pentru a le putea folosi ca şi scuze, ca şi pretexte pentru eşec. Dar oare nu tot noi controlăm aceste sentimente, nu tot noi suntem vinovaţi de eşecul acestora?
 Trăim într-o ipocrizie totală...