Nu e punct și de la capăt.

După ce a reușit să pună temelia unei noi case, Petrișor a început să ridice ziduri. Ridica ziduri și zugrăvea de dimineața până seara, iar în somn îl abordau schițe și machete ale unor camere viitoare, unde voia el să își pună încrederea. Cu mult tact și cu un simț practic absent a reușit să termine, a terminat două camere perfect neuniforme și urâcioase, dar nu existau scurgeri, totul era închis și în siguranță. Construcția arăta frumos din exterior, avea toate utilitățile și în plus era scutită de impozite amoroase. Trecătorii se uitau amuzați, se uitau amuzați pentru că noua casă nu mai avea temelie, se pierduse printre cămăruțele cu încredere și nu mai putea fi găsită.
 Petrișor a observat târziu și nu i-a mai păsat. „Ce rău poate să apară? Casa e acolo”