miercuri, 17 aprilie 2013
waste
Să te regăsești în situația de care râdeai e un lucru total aiurea. În momentele alea chiar te gândești că există ceva superior și că acel ceva se amuză copios pe seama ta. Mă trezesc conștientizând absurdul situației în care mă aflu și totuși, parcă, prefer să accept absurditatea, dacă aceasta îmi oferă măcar câteva momente de fericire. Dar fericirea mea nu ar însemna nimic, pentru că fericirea mea nu vine la pachet cu fericirea comună pe care aș vrea atât de mult să o trăiesc. Atunci când cauți un film pe care vrei neapărat să îl vezi și întrebi oamenii de el, cineva îți oferă un alt film, unul mai bun poate, dar îl ignori, pentru că în acel moment vrei ceva ce e bine definit, cam așa sunt majoritatea peinibilităților amoroase.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
ce-ți mai este și cu fericirea asta. Uneori nu o găsești, alteori e la un pentakill distanță.
Tocmai de aceea nu trebuie niciodata sa judecam ceea ce nu putem intelege !
cum altfel am putea înțelege în cele din urmă?
Trimiteți un comentariu